„Poate porți o ură care nici măcar nu este a ta.”
Am scris propoziția asta acum câteva zile, după ce am primit un mesaj de la o ascultătoare.
Nu vorbea despre o persoană anume. Nu vorbea despre un moment anume.
Vorbea despre un sentiment care revine. Iar și iar. În job-uri diferite, în relații diferite, în contexte complet diferite — același sentiment de respingere, de excludere, de a fi tratată ca inferioară.
Și m-a pus pe gânduri.
Pentru că ura nu apare mereu dintr-un moment dramatic pe care îl poți indica cu degetul. Uneori se acumulează, tăcut, din zeci de momente mici.
Iar alteori, și asta e partea care m-a surprins cel mai mult, nici măcar nu e a ta. Ai crescut cu ea.
Am vrut să înțeleg mai bine ce se întâmplă acolo. De unde vine ura reală, ce se întâmplă în corpul tău când o porți cronic și de ce, deși știi că te costă, tot nu reușești să renunți la ea.
Răspunsul are legătură cu ceva mult mai profund decât credeam.
Am vorbit despre tot ce am descoperit în noul episod Friday Spark: „90% din ura pe care o simți nu e a ta. Ai moștenit-o fără să știi.”
🎧 Ascultă episodul acum:
Dacă porți un resentiment vechi și nu știi exact de unde a pornit, s-ar putea ca răspunsul să te surprindă la fel de mult cum m-a surprins pe mine.
Cu drag,
Monica
