Viața este în mare parte tensiune. Sentimentul că îți lipsește ceva, că trebuie luată o decizie, că ai nevoie de mai mult, etc. etc. Dar magia nu se întâmplă în tensiune.
Bună dragilor.Suna atât de frumos,spațiul dintre corzi.Te îndeamnă să te gândești la ce te supără,ce-i ți lipsește sau la partea mea negativă.Cum îmi găsesc liniștea? Stand pe terasa mea,cu o ceașcă de ceai sau cafea și privind,bradul din fata,bandu - mi cafeaua sau pur și simplu zâmbind cât sunt de binecuvântată cu țiț din jurul meu
Primul gând, când am citit aici “spațiul dintre corzi”, a fost să leg aceste mesaje de “strings theory”, pentru că și ideile lăsate aici, chiar dacă sunt scurte, sunt atât de vii încât reverberează, modificând spațiul dintre noi și din noi.
Nu m-am gândit până acum că acea liniște e și pas spre un salt cuantic. Cu gândirea obișnuită, polarizantă, simțeam mereu un soi de dor, de regret că nu pot trăi doar acolo, adică voiam pozitiv fără negativ, și nu vedeam impactul pe termen lung al acelui moment de conectare. Ca și cum aș împrumuta pentru o secundă veșnicia și apoi m-aș întoarce la loc în propria mortalitate. Sau, sau.
Schimbă mult perspectiva dacă privesc așa cum transmiteți voi acele momente de conectare, spontane sau intenționale, ca loc în care se întâmplă magia.
Are sens și dacă iau un moment specific, în care am simțit liniștea aceea în care nu se mai distinge niciun gând, și urmăresc apoi șirul evenimentelor de dinainte și de după. Se vede diferența.
Putem spune că fiecare astfel de momente sunt trepte în devenirea personală și deci, cu cât mai multă intenționalitate dăm momentelor dintre tensiuni, cu atât mai ușoare sunt tensiunile?
Sau, conform legii dualității, tensiunile cresc proporțional cu profunzimea momentului de liniște?
Îmi pun în primul rând mie aceste întrebări, fiind chiar proaspăt răsărite.
De cele mai multe ori privesc cerul. Fie cǎ-i însorit, înstelat sau brodat de nori. Puntea dintre noi e magicǎ ☺️
Acela e momentul când mă conectez la sufletul meu, la mine dincolo de formǎ, de identitate.
Când privesc cerul e precum o reamintire blandǎ cǎ nu exista greșeli în Univers și totul este perfect așa cum este. Si atunci, pacea și liniștea se coboară în sufletul meu și mă ajutǎ sa vǎd întregul.
Uneori scriu, alteori doar conversam. Dar când ajung la acea inspirație și expirație profundă și lungă, din care izvorăște un zâmbet cald ce-mi luminează chipul, acela e momentul când simt cǎ s-a așezat. Că sunt ‘acasă” … 🙏🏻
Mulțumesc cu recunoștință Monica și Stefan pentru acest spațiu minunat pe care-l oferiți de împărtășire, de cunoaștere, de iubire 🫶🏼
Bună dragilor.Suna atât de frumos,spațiul dintre corzi.Te îndeamnă să te gândești la ce te supără,ce-i ți lipsește sau la partea mea negativă.Cum îmi găsesc liniștea? Stand pe terasa mea,cu o ceașcă de ceai sau cafea și privind,bradul din fata,bandu - mi cafeaua sau pur și simplu zâmbind cât sunt de binecuvântată cu țiț din jurul meu
Multumim frumos pentru impartasire, Dana 🙏
Primul gând, când am citit aici “spațiul dintre corzi”, a fost să leg aceste mesaje de “strings theory”, pentru că și ideile lăsate aici, chiar dacă sunt scurte, sunt atât de vii încât reverberează, modificând spațiul dintre noi și din noi.
Nu m-am gândit până acum că acea liniște e și pas spre un salt cuantic. Cu gândirea obișnuită, polarizantă, simțeam mereu un soi de dor, de regret că nu pot trăi doar acolo, adică voiam pozitiv fără negativ, și nu vedeam impactul pe termen lung al acelui moment de conectare. Ca și cum aș împrumuta pentru o secundă veșnicia și apoi m-aș întoarce la loc în propria mortalitate. Sau, sau.
Schimbă mult perspectiva dacă privesc așa cum transmiteți voi acele momente de conectare, spontane sau intenționale, ca loc în care se întâmplă magia.
Are sens și dacă iau un moment specific, în care am simțit liniștea aceea în care nu se mai distinge niciun gând, și urmăresc apoi șirul evenimentelor de dinainte și de după. Se vede diferența.
Putem spune că fiecare astfel de momente sunt trepte în devenirea personală și deci, cu cât mai multă intenționalitate dăm momentelor dintre tensiuni, cu atât mai ușoare sunt tensiunile?
Sau, conform legii dualității, tensiunile cresc proporțional cu profunzimea momentului de liniște?
Îmi pun în primul rând mie aceste întrebări, fiind chiar proaspăt răsărite.
Din nou, mulțumesc!
Acele momente de liniste te conecteaza cu lumea de dincolo de polaritate.
Salut, Monica și Ștefan !
Și eu rezonez cel mai mult cu acest nume ,,Spațiul dintre corzi” pentru mine se simte ca o mângâiere.
Iar cum mă conectez cu acel spațiu de liniste ,uneori privesc natura copaci,cerul ,nori
Și alteori când mă simt obosită nu mă opresc din ce am de făcut dar mă mișc în cel mai încet mod și simt că mă conectez cu tot și cu toate.
Multumim frumos Eugenia 🙏
De cele mai multe ori privesc cerul. Fie cǎ-i însorit, înstelat sau brodat de nori. Puntea dintre noi e magicǎ ☺️
Acela e momentul când mă conectez la sufletul meu, la mine dincolo de formǎ, de identitate.
Când privesc cerul e precum o reamintire blandǎ cǎ nu exista greșeli în Univers și totul este perfect așa cum este. Si atunci, pacea și liniștea se coboară în sufletul meu și mă ajutǎ sa vǎd întregul.
Uneori scriu, alteori doar conversam. Dar când ajung la acea inspirație și expirație profundă și lungă, din care izvorăște un zâmbet cald ce-mi luminează chipul, acela e momentul când simt cǎ s-a așezat. Că sunt ‘acasă” … 🙏🏻
Mulțumesc cu recunoștință Monica și Stefan pentru acest spațiu minunat pe care-l oferiți de împărtășire, de cunoaștere, de iubire 🫶🏼
Multumim si noi Ruxandra 🙏
Și pe mine m-a atras și intrigat acest nume, Spațiul dintre corzi, și m-a invitat la introspecție. Ce poveste interesantă are în spate.
Mi se pare tare potrivit numele și sper să rămână așa.
Mulțumesc încă odată pentru această serie de gânduri împărtășite și teme de reflecție!
Multumim frumos Anastasia 🙏