#73 Povestea cioplitorilor în piatră

O dată, un înțelept a ajuns într-o carieră de piatră, unde mai mulți oameni ciopleau piatră. S-a oprit lângă un om și l-a întrebat:

O dată, un înțelept a ajuns într-o carieră de piatră, unde mai mulți oameni ciopleau piatră. S-a oprit lângă un om și l-a întrebat:

— Ce faci aici?

— Câștig un ban cinstit, îi răspuse omul. Am copii de crescut și părinți bătrâni de îngrijit. Așa că cioplesc piatră toată ziua ca să îmi întețin familia. Suntem mai mulți aici din același sat și toți am învățat să cioplim piatră din moși-strămoși.

Înțeleptul l-a lăudat și a mers mai departe. A ajuns la un al doilea om, care părea că face același lucr

u dar totuși ceva era diferit la el. L-a întrebat și pe el:

— Ce faci aici?

— Eu sunt cel mai bun cioplitor în piatră. Sunt mai rapid decât toți oamenii de aici și am cele mai puține rebuturi. În fiecare săptămână șeful mă dă ca exemplu celorlalți cioplitori pentru cât de bine fac eu lucrurile. Eu personal număr câte rebuturi au ceilalți și câte am eu. Nu mă întrece nimeni.

Înțeleptul l-a lăudat și pe acest om și a mers mai departe. A ajuns la un al treilea.

— Ce faci aici?

— Eu fac o catedrală, spuse omul uitându-se în ochii înțeleptului. Am vorbit cu arhitectul și știu că piatra pe care tocmai o cioplesc acum va fi o cheie de boltă în pronaosul bisericii. Mii de oameni care își vor ridica privirea către cer vor vedea aceastră piatră la care lucrez acum. Catedrala nu se va termina în timpul vieții mele și poate vor lucra la ea și nepoții mei.

Înțeleptul nu l-a lăudat. Știa că acest om nu avea nevoie de lauda lui. I-a mulțumit simplu și a plecat să spună povestea mai departe în toată lumea.

Fiecare dintre cei trei cioplitori în piatră făcea aceeași activitate și, la prima vedere, ai spune că nu era o diferență prea mare între ei. Totuși, nivelul de conștiență din care acționa fiecare era foarte diferit.

Cu drag,

Monica și Stefan

---