Legea escalării eristice - „De ce ți-e frică, de aia nu scapi”

2-Minute Mind Upgrade #18

Azi explorăm a cincea lege universală. O lege provocatoare, care te invită să te oprești din a forța și să începi să vezi dincolo de suprafață:

Legea escalării eristice

Impunerea ordinii echivalează cu escaladarea haosului.

Această lege spune că, cu cât încerci mai tare să controlezi o situație, cu atât mai mult provoci haos. În esență, e o invitație la echilibru. La centrare.

Numele vine de la zeița Eris — personificarea discordiei în mitologia greacă. Dar energia ei nu este doar distrugere. Este tensiunea necesară pentru evoluție.

Unde apare această lege în cultura universală

În legea a treia a lui Newton: „Pentru fiecare acțiune, există o reacție egală și opusă.”

În proverbe și zicători: „De ce ți-e frică, de aia nu scapi”.

În educația copiilor: se știe că părinții care impun reguli excesive adolescenților rebeli încurajează, fără să-și dea seama, un comportament și mai răzvrătit.

Poveste reală din experiența Monicăi

Acum șapte ani, am lucrat cu un antreprenor pe nume Nick, un om determinat și atent, cu o minte foarte ageră pentru afaceri. Era hotărât să crească veniturile companiei sale IT de la 2,5 milioane de euro la șase milioane în acel an.

Nick încercase să-și crească compania în anul precedent și în cel de dinainte, dar nu reușise. Piața era în plină expansiune, clienți erau peste tot, iar alte companii IT creșteau în mod vizibil. Compania lui însă stagna de aproape doi ani. Nu mai avea încredere în abilitățile lui de antreprenor și credea că era ceva în neregulă cu el. A apelat la mine, suspectând că în mintea lui există motive ascunse care îl împiedică să-și atingă obiectivul.

Când cineva își dorește cu tărie un anumit lucru, cea mai eficientă abordare este „echilibrarea” obiectivului. Facem acest lucru pentru a evita să intrăm sub incidența legii escalării eristice și să creăm opusul. Concret, asta înseamnă să echilibrezi percepția asupra obiectivului până când vezi atât beneficiile, cât și dezavantajele în mod egal, atât cantitativ, cât și calitativ.

Așadar, l-am întrebat pe Nick: „Care sunt dezavantajele atingerii obiectivului tău?” și „Care sunt beneficiile dacă ai rămâne la venituri de 2,5 milioane de euro?” Am continuat să alternez între aceste două întrebări.

Există două motive pentru care pun aceste întrebări în astfel de situații. În primul rând, pentru a echilibra obiectivul. Dacă nu este un obiectiv asumat în mod real, clientul va putea să îl lase deoparte în mintea sa. Dacă cineva echilibrează un obiectiv și nu îl mai dorește, înseamnă că nu era cu adevărat al lui. Era ceva împrumutat de la alții și nu era sincer aliniat cu viața lui.

De multe ori vedem ceva atrăgător în viața prietenilor și ne dorim același lucru, dar nu este cu adevărat aliniat cu noi înșine. De exemplu, vezi un prieten cu un abdomen perfect și îți stabilești același obiectiv. Dar nu ești dispus să petreci timp în fiecare zi făcând sport sau urmând dieta strictă a prietenului tău. În astfel de cazuri, folosim expresia „injectarea” priorităților altora în viața noastră, ceea ce nu este durabil și duce la frustrare.

Al doilea motiv pentru care adresez aceste întrebări este că procesul de echilibrare scoate la iveală motivele ascunse pentru care cineva nu își atinge obiectivul, fie că sunt anumite convingeri sau alți factori care împiedică persoana să obțină ceea ce își dorește.

Când am făcut acest exercițiu cu Nick, el a recunoscut că voia să mențină o atmosferă de familie în companie. La un moment dat, a spus: „Decât să risc să pierd această atmosferă unită, prefer să rămân unde sunt.” L-am întrebat: „Nick, ai auzit ce ai spus?” Iar el a răspuns: „Da, este adevărat.”

În timpul sesiunilor noastre, Nick și-a dat seama că dezvoltarea companiei în trecut fusese foarte dureroasă pentru el. S-a confruntat cu două situații paradoxale și la fel de dureroase. Fie a avut angajați, dar nu avea suficiente proiecte de lucru, fie a avut proiecte, dar nu avea suficienți angajați pentru a le duce la bun sfârșit.

Aceste două scenarii sunt paradoxale. Cu toate acestea mintea lui înregistrase durere atunci când a avut angajați fără proiecte, pentru că trebuia oricum să îi plătească. Pe de altă parte, când avea proiecte, dar nu avea suficient personal pentru a le livra, el și echipa erau epuizați. Am echilibrat cele două situații dureroase folosind alte două legi: legea dualității și legea sincronicității.

În cele din urmă, Nick și-a atins obiectivul până la sfârșitul anului. A obținut venituri de șase milioane de euro, menținând în același timp cultura de familie în cadrul companiei. Această realizare nu a fost doar o etapă importantă din punct de vedere financiar, ci și un exemplu personal excelent pentru el în ceea ce privește alinierea minții la obiectivele sale.

Nu există greșeli în univers,

Monica și Stefan

P.S. Povestirea de mai sus este preluată din cartea „Cele 7 legi universale”. Dacă vrei să vezi și alte povestiri și să înveți cum poți aplica legile universale ca să rezolvi probleme dificile, citește sau ascultă cartea.

Mai multe de la Monica, Stefan și echipa Inspired Life

Înscrie-te la următoarele workshop-uri gratuite aici.