Mi-a luat o zi să înțeleg că fraza nu era despre Vietnam. Era despre locul din care fiecare dintre noi își vizualizează viitorul.

Poți vizualiza același lucru, cu aceeași intensitate, din două locuri diferite. Din unul, imaginea cere efort, te obosește și rămâne mereu la un pas de tine. Din celălalt, imaginea devine clară și detaliată, te încarcă și vine cu certitudinea că se va întâmpla.

Cele mai multe tehnici de vizualizare te duc spre primul loc, fără să-ți spună.

În Friday Spark-ul de săptămâna aceasta afli cum le deosebești și îți dau un exercițiu de câteva minute care îți spune din ce loc vizualizezi tu acum.

🎧 Ascultă Friday Spark #223 și descoperă locul din care vizualizarea ta devine realitate.

Youtube

Spotify

Apple Podcasts

Dacă ai ratat Friday Spark-ul de săptămâna trecută, află cum am primit un nume, pentru prima oară, de pe lumea cealaltă. Ascultă-l aici:

Încă de când eram mic, mă deranja vorbitul vulgar. Chiar și cuvinte mai nevinovate, ca „asta pute” în loc de „asta miroase urât”, simțeam că mă zgârie pe creier.

După ce am început să studiez psihologia, am aflat că sunt două moduri în care funcționează mintea: mintea inferioară polarizantă și mintea superioară integrativă.

Diferiți autori, de la William James (părintele psihologiei moderne) până la Daniel Kahneman (primul psiholog care a primit Premiul Nobel), au folosit diverse denumiri pentru aceste două concepte.

Dar nu o să facem aici o lecție de istorie și terminologie. O să ținem lucrurile foarte simple, așa cum se cuvine pentru un articol de două minute.

Mintea inferioară polarizantă este ceva ce avem în comun cu animalele. Fiecare animal caută să mănânce (impuls) și evită să fie mâncat (instinct). Deci, mintea polarizantă inferioară funcționează prin separare, iar cele două mecanisme sunt impulsul și instinctul, ca și cum ar trage în două direcții opuse, pe orizontală.

Mintea superioară integrativă este capabilă să conțină paradoxuri (de exemplu, opusul unui lucru adevărat este tot adevărat). Este acea parte din noi care vede oportunități acolo unde toți ceilalți văd doar probleme. În loc de impuls și instinct, aici avem intuiția, care ne arată și cealaltă parte. De exemplu, ne șoptește „e prea frumos ca să fie adevărat” înainte de o capcană sau „este și o parte bună în asta” atunci când dăm de greu.

Foarte mulți oameni confundă intuiția cu instinctul și spun „mi-am ascultat instinctul”, când, de fapt, și-au ascultat intuiția. Însă cele două sunt foarte diferite: intuiția integrează opusele complementare, instinctul le separă.

Odată ce aprofundezi aceste concepte, începi să le vezi și să le auzi peste tot. Afirmații de genul „fac ce vrea p**a mea” reprezintă un mod foarte plastic de exprimare a minții polarizante inferioare. Înseamnă „fac ce îmi dictează impulsul și instinctul, adică partea mea animalică”.

Nu putem scăpa de partea noastră animalică. Atâta vreme cât avem un corp fizic, avem această parte comună cu toate mamiferele. Deci, mintea polarizantă inferioară nu este „rea”. Avem nevoie de ea ca să supraviețuim.

Dar majoritatea tradițiilor spirituale, de la hinduism la creștinism, vorbesc despre îmblânzirea sau supunerea „animalului” din noi. Acesta este, de fapt, scopul postului, al abstinenței sexuale sau al spălărilor ritualice. Nu este vorba despre a priva corpul de plăcere. Este vorba despre a restabili ordinea divină și a pune mintea integrativă superioară să conducă.

Iar odată ce înțelegi asta, poți să îți alegi singur practicile spirituale care sunt cele mai eficiente pentru tine.

Cu drag,

Monica și Stefan

— Ce faci aici?

— Câștig un ban cinstit, îi răspuse omul. Am copii de crescut și părinți bătrâni de îngrijit. Așa că cioplesc piatră toată ziua ca să îmi întețin familia. Suntem mai mulți aici din același sat și toți am învățat să cioplim piatră din moși-strămoși.

Înțeleptul l-a lăudat și a mers mai departe. A ajuns la un al doilea om, care părea că face același lucru dar totuși ceva era diferit la el. L-a întrebat și pe el:

— Ce faci aici?

— Eu sunt cel mai bun cioplitor în piatră. Sunt mai rapid decât toți oamenii de aici și am cele mai puține rebuturi. În fiecare săptămână șeful mă dă ca exemplu celorlalți cioplitori pentru cât de bine fac eu lucrurile. Eu personal număr câte rebuturi au ceilalți și câte am eu. Nu mă întrece nimeni.

Înțeleptul l-a lăudat și pe acest om și a mers mai departe. A ajuns la un al treilea.

— Ce faci aici?

— Eu fac o catedrală, spuse omul uitându-se în ochii înțeleptului. Am vorbit cu arhitectul și știu că piatra pe care tocmai o cioplesc acum va fi o cheie de boltă în pronaosul bisericii. Mii de oameni care își vor ridica privirea către cer vor vedea aceastră piatră la care lucrez acum. Catedrala nu se va termina în timpul vieții mele și poate vor lucra la ea și nepoții mei.

Înțeleptul nu l-a lăudat. Știa că acest om nu avea nevoie de lauda lui. I-a mulțumit simplu și a plecat să spună povestea mai departe în toată lumea.

Fiecare dintre cei trei cioplitori în piatră făcea aceeași activitate și, la prima vedere, ai spune că nu era o diferență prea mare între ei. Totuși, nivelul de conștiență din care acționa fiecare era foarte diferit.

Cu drag,

Monica și Stefan

Poate ai o etichetă pentru ea, pe care o folosești de ani de zile: „familie complicată”, „oameni simpli”, „la noi așa a fost mereu”. Poate ai simțit dintotdeauna că îți lipsește un sprijin pe care îl au alții.

Aceste convingeri pornesc de multe ori din povești rămase nerezolvate în generațiile dinaintea ta. Chiar și ale unor oameni plecați înainte să apuci să-i cunoști.

În Friday Spark-ul de săptămâna aceasta îți povestesc cum am primit, pentru prima dată în viață, un nume din lumea cealaltă: Sergiu. Am ezitat mult până să apăs pe trimite. Câteva minute mai târziu, clientul meu l-a găsit în arborele genealogic al familiei.

Într-o singură sesiune, relația dintre cei doi bărbați, plecați amândoi de pe lumea aceasta, s-a reașezat. Ascultă acum ca sa afli cum.

🎧 Ascultă Friday Spark #222 și descoperă ce se schimbă în tine atunci când fiecare om din familia ta își recapătă locul.

Youtube

Spotify

Apple Podcasts

Dacă ai ratat Friday Spark-ul de săptămâna trecută, ascultă-l acum:

De exemplu, îl poți observa pierzând un autobuz în North by Northwest, trecând pe lângă un hotel în Psycho sau apărând în reflexia unui peisaj urban luminat de neoane în Rope.

Se spune că a început aceste apariții ca pe o glumă între prieteni, iar publicul a transformat rapid identificarea lui într-un joc.

Dar ceea ce ne-a rămas nouă în minte a fost faptul că își asuma un rol nesemnificativ în fiecare film, deși el era regizorul.

Este ca și cum un dirijor ar renunța de bunăvoie la locul său de pe podium pentru a deveni persoana care întoarce paginile partiturii unui muzician din orchestră.

Mulți lideri ai lumii au fost capabili să adopte această atitudine, care pentru majoritatea oamenilor pare destul de paradoxală.

Harry Truman (președintele SUA de după Al Doilea Război Mondial) a exprimat-o mai bine decât oricine:

„Este uimitor câte lucruri poți realiza atunci când nu te interesează cui îi sunt atribuite meritele.”

Acesta este unul dintre principiile după care ne ghidăm în viață.

Înseamnă că poți realiza aproape orice dacă ești mai puțin prins în marele joc al mândriei și rușinii.

Nu poți scăpa de mândrie și rușine (ești om, până la urmă), dar poți deveni conștient de ele și poți face munca interioară necesară pentru a merge dincolo de gândurile temporare de mândrie și rușine.

Cu drag,

Monica și Stefan

O posibilă explicație vine din psihologia evoluționistă. Cu mii de ani în urmă, oamenii trebuiau să fie foarte atenți la orice fel de amenințare. Un foșnet în tufișuri putea însemna că un tigru era gata să atace, iar asta putea fi fatal. Așa că am învățat să acordăm mult mai multă atenție evenimentelor negative decât celor pozitive, pentru că ele erau cruciale pentru supraviețuirea noastră.

Dar astăzi nu mai avem niciun tigru în casă, iar comportamentele „negative” de zi cu zi ale membrilor familiei sau colegilor sunt mult mai puțin probabil să ne pună viața în pericol.

Săptămâna trecută am scris un articol despre Raportul Magic în Relații. Doi cercetători au descoperit CE anume diferențiază relațiile care ne inspiră de cele mai puțin reușite. Dacă l-ai ratat, te invităm să-i acorzi două minute. Merită.

Astăzi vrem să construim mai departe pe această idee și să vorbim despre un simplu CUM. O metodă care contribuie la relații care ne inspiră, fie că vorbim despre copiii tăi, partenerul tău, colegii tăi sau chiar șeful tău.

Este un principiu simplu numit „surprinde-i făcând ceva pozitiv”.

Ori de câte ori vezi un comportament care îți place, ia-ți un moment să-l remarci cu voce tare, cât mai repede posibil. Asta îi va încuraja să repete acel comportament. Este chiar atât de simplu. Lucrurile asupra cărora îți îndrepți atenția se amplifică.

Iată câteva exemple:

Către un adolescent:

• „Am observat că ți-ai pus telefonul deoparte cât timp am luat cina. Apreciez asta.”

• „Mulțumesc că mi-ai spus unde mergi fără să fie nevoie să te întreb.”

• „Am văzut că ai ajutat-o pe sora ta la teme. A fost frumos din partea ta.”

• „Ai gestionat foarte matur neînțelegerea aceea cu prietenul tău.”

Către partenerul de viață:

• „Mi-a plăcut că mi-ai făcut cafeaua în dimineața asta.”

• „Mulțumesc că m-ai ascultat fără să încerci să rezolvi problema.”

• „Am observat că ai făcut curat în bucătărie, deși erai obosit. Mulțumesc.”

Către un coleg:

• „Ai explicat foarte clar lucrurile în ședință.”

• „Am observat că ai rămas puțin mai mult ca să termini. Apreciez asta.”

• „Ai gestionat foarte bine situația cu acel client dificil.”

Către un șef (da, și ei apreciază asta :)

• „Am apreciat cât de clar ai explicat prioritățile acestui proiect.”

• „Am observat că le-ai oferit tuturor ocazia să vorbească în ședință. Am apreciat mult asta.”

Poți face observația pe loc sau o poți face mai târziu, printr-un mesaj.

Cel mai eficient este să o faci în fața altora.

Și încă un lucru important: nu te costă decât câteva secunde din timpul tău. Așa că de ce să n-o faci?

Cu drag,

Monica și Stefan

Te calmezi, îți promiți că va fi altfel, iei decizii noi cu toată voința de care ești în stare. O vreme funcționează. Apoi totul revine.

Pentru că epuizarea începe mult mai devreme, dintr-o decizie luată în trecut: „Mie nu o să mi se mai întâmple.” De atunci mintea ta muncește ca să eviți o durere veche.

În Friday Spark-ul de săptămâna aceasta descoperi ciclul care îți creează rezultatele și afli de ce voința nu îl poate rupe. Mai afli care este punctul din care schimbarea devine sustenabilă.

🎧 Ascultă Friday Spark #221 și descoperă ce stă în spatele burnout-ului.

Youtube

Spotify

Apple Podcasts

Acest Friday Spark face parte din seria 5 Day Inspired Money Challenge. Alătură-te listei de așteptare a următorului challenge.

Dacă ai ratat Spark #220, ascultă acum discuția mea cu Ștefan despre cine alege informația la care ești expus și află cum poți rămâne centrat chiar si atunci când informațiile de pe social media par copleșitoare.

Cercetarea lor a fost neobișnuită pentru că, în loc să întrebe pur și simplu cuplurile dacă sunt fericite, cei doi au observat cum interacționau partenerii, le-au măsurat comportamentele și reacțiile fiziologice, apoi i-au urmărit de-a lungul anilor pentru a vedea care relații rămâneau stabile și care se încheiau prin divorț.

(John Gottman împreună cu soția sa, Julie)

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost că, în cuplurile stabile și armonioase, pentru fiecare comportament negativ din timpul unui conflict existau aproximativ cinci comportamente pozitive.

Asta înseamnă, de exemplu, că fiecare critică era compensată prin gesturi pozitive, precum un compliment, un zâmbet sau o atingere plină de afecțiune.

Mulți dintre noi avem intenții bune, dar tindem să ne concentrăm mult mai mult asupra lucrurilor negative. Ce nu funcționează, ce trebuie reparat, ce s-a stricat, ce nu este la locul lui și așa mai departe.

Așadar, cum poți folosi această informație?

Crește proporția interacțiunilor pozitive.

De exemplu, începe prin a oferi mai multe complimente în relația ta. Nu te costă nimic.

Poți spune lucruri simple, precum: „Ești atât de frumoasă”, „Îți stă foarte bine cu cămașa asta”, „Mi-a plăcut cum i-ai răspuns Mariei. Ai spus exact ce trebuia”, „Ai povestit atât de frumos” sau „Apreciez cât de calm îți păstrezi firea în situații stresante”.

Iar uneori, o floare sau o îmbrățișare poate transmite mai mult decât o mie de cuvinte.

Cu drag,

Monica și Stefan

Recent, un vechi prieten din copilărie m-a contactat și mi-a cerut ajutorul. Mi-a spus că se află într-o situație disperată și că banca urma să-i ia casa. Dar nu mi-a cerut bani. Mi-a cerut doar să mai vorbim din când în când.

Primul meu impuls a fost să îi alin suferința. Să-i împrumut niște bani sau să găsesc o soluție care să-i rezolve problema.

Dar apoi am avut o conversație cu Monica, iar ea mi-a spus: „Prietenul tău a fost motivat să facă mai mult cu viața lui doar atunci când situația a devenit inconfortabilă.”

Și mi-am dat seama că avea dreptate. Prietenul meu începea să facă ceva pentru a-și schimba viața doar atunci când ajungea să sufere foarte mult. Îl cunosc de două decenii și, de fiecare dată când s-a aflat într-o situație disperată, când durerea a devenit foarte mare, a reușit să facă lucruri extraordinare pentru el și pentru viața lui.

De exemplu, la un moment dat a fost concediat. Lucra ca asistent contabil și era singurul care aducea bani în casă, așa că întreaga familie risca să rămână fără mijloace de trai. A învățat o abilitate nouă, foarte valoroasă, și-a schimbat complet domeniul de activitate și s-a reinventat ca inginer software.

Cu un salariu mult mai mare. Și cu mult mai multă împlinire.

Atunci mi-am amintit de metafora fluturelui.

Un copil a văzut odată un fluture care se chinuia să iasă din cocon. L-a privit cum se zbătea și i s-a făcut milă de el, așa că s-a hotărât să-l ajute. A desfăcut puțin coconul, ca fluturele să poată ieși mai ușor.

Mama lui a văzut ce făcuse și i-a spus: „Ce păcat! Acum fluturele acela nu va mai putea zbura niciodată. Și va muri.”

Copilul s-a întristat foarte tare, pentru că, deși avusese cele mai bune intenții, îl condamnase pe fluture la o existență plină de suferință.

Când fluturele se luptă să iasă din cocon, efortul îl ajută să elimine lichidul din aripi și să le întărească, astfel încât să poată zbura. Are nevoie de acest efort pentru a-și dezvolta capacitatea de a zbura. Fără el, nu va mai putea zbura.

Și mi-am dat seama că eram pe punctul de a face același lucru cu prietenul meu din copilărie. Să-i iau singurul lucru care îl motiva cu adevărat să facă o schimbare.

Durerea.

Motivul pentru care ți-am povestit această întâmplare este că, atunci când vezi pe cineva suferind, merită să te gândești de două ori înainte să te grăbești să-i alini durerea.

S-ar putea să fie cel mai prețios lucru pe care îl are.

Cu drag,

Monica și Stefan

A venit timpul pentru un nou update trimestrial despre viața noastră personală: ce am trăit în ultimele trei luni (iulie–septembrie 2026), ce am învățat și ce urmează în următoarele câteva luni.

Hormonii sunt foarte puternici

Monica a început acest trimestru cu foarte puțină energie și cu nevoia de a fi lăsată în pace. Și-a dat seama ce se întâmplă abia după ce a investigat în profunzime și a avut multe întâlniri cu mai mulți medici. Conversația cu fiecare medic începea așa: „Nu am venit să urmez vreun tratament deocamdată. În această conversație vreau să mă educ și să înțeleg mai bine această problemă.”

După multe cercetări și investigații, a descoperit cauza: schimbările hormonale care vin odată cu perimenopauza. Acestea îți pot afecta dramatic somnul, pot provoca dureri de cap, dureri menstruale, pot influența apetitul sexual, claritatea mentală, iritabilitatea și pot ajunge până la a influența cât de mult îți dorești să trăiești. Da, este chiar atât de serios!

Așa că, dacă ești femeie și faci totul bine (timp pentru somn, alimentație, mișcare, expunere la soare), dar simți totuși că ceva nu este în regulă, poate merită să investighezi partea hormonală. Din păcate, există foarte puțin sprijin în această zonă, iar mulți medici nu știu suficient de multe despre tratamentele hormonale.

Avem o prietenă dragă, la 30 și ceva de ani, care a fost diagnosticată greșit cu depresie severă și a primit medicație puternică pentru asta. Doi ani mai târziu, a descoperit adevărata problemă: un dezechilibru hormonal. Imaginează-ți să iei timp de doi ani medicamente care îți bulversează creierul, fără să îi dai corpului ceea ce are cu adevărat nevoie. Groaznic!

Și literatura din acest domeniu este destul de limitată. Una dintre cele mai bune cărți despre schimbările hormonale din perioada menopauzei este scrisă în germană și încă nu a fost tradusă în engleză. Mulțumim, Stefanie Mielert, pentru recomandarea acestei cărți.

Woman on Fire: Alles über die fabelhaften Wechseljahre (German Edition)

Sugestie: Dacă nu vorbești Germană, poți cumpăra versiunea electronică a cărții și o poți traduce în limba română cu ajutorul unui AI precum GPT sau Claude. Și, bineînțeles, poți căuta și alte cărți disponibile în limba engleză.

Două cărți noi

Că tot vorbim despre cărți… am început să scriem două cărți noi în această vară. Sunt pe aceeași temă, dar una este un roman, iar cealaltă este non-ficțiune. Deocamdată vă mai ținem puțin în suspans, dar vă spunem atât: este cea mai importantă contribuție a noastră în lume de până acum.

Este un subiect extraordinar.

Este foarte aliniat cu noi.

O să vă placă.

:))))))

V-am făcut curioși? 😇

Abilitățile de public speaking

La începutul lunii august, am încercat să scăpăm de căldura din Spania și am mers în vestul Irlandei pentru a lucra la abilitățile noastre de public speaking împreună cu un alt cuplu. Iubim să învățăm, iar public speaking-ul este un domeniu în care mai avem multe de învățat.

Suntem încă împreună ca și cuplu astăzi pentru că am învățat împreună. Am văzut multe cupluri divorțând pur și simplu pentru că au evoluat în direcții diferite. Cu siguranță și noi ne-am fi despărțit dacă nu am fi continuat să învățăm împreună.

În Irlanda, am avut un castel din 1450 doar pentru noi doi. Nu mai stătuserăm niciodată într-un castel. O experiență foarte tare!

De asemenea, nu mai fuseserăm niciodată în Irlanda și ne-am îndrăgostit de natura de acolo. Burren este o zonă pe care o recomandăm cu drag dacă vreți un loc unde nu este prea cald în timpul verii.

Kenya cu Elena și Bart

După Irlanda, Monica a plecat în Kenya cu fiica ei, Elena, și cu iubitul ei, Bart. Un lucru despre Monica… iubește animalele. Când eram în Londra, sărea ca un copil de fiecare dată când vedea o simplă veveriță sau o vulpe (da, sunt vulpi în Londra!).

Așa că adevăratul motiv pentru care a mers în Kenya a fost să vadă Marea Migrație. Au mers în safari în fiecare zi și au văzut tot felul de animale.

Primul nostru scurtmetraj

Am lucrat cu o echipă de profesioniști pentru a produce un scurtmetraj despre… Ei bine, este o surpriză. Am filmat în Londra și în zona rurală a Marii Britanii. Mai jos vezi un teaser de un minut. Filmul va fi lansat în maximum o lună, împreună cu un nou website. Abia așteptăm!

O casă nouă

În ultimii patru ani am călătorit full-time. Două luni aici, trei luni acolo. Am vizitat toate cele șase continente + Antarctica. Dar acest stil de viață are și multe dezavantaje. Imaginați-vă cum este să ai tot ceea ce deții într-o singură valiză!

De mai bine de un an ne-am dorit mai multă stabilitate și să petrecem mai mult timp într-un singur loc. Iar acum, în sfârșit, l-am găsit: o casă tradițională foarte frumoasă în Ibiza, la țară. Plănuim să petrecem mai mult timp aici în următorii patru ani. După aceea, mai vedem.

Puterea Umbrei

În acest trimestru, Monica a susținut pentru prima dată un program foarte special: Puterea Umbrei. Am primit un feedback extraordinar de la participanți, iar mulți l-au perceput ca fiind transformator. Am scris aici un mic articol despre „umbră”. Iată ce au spus câțiva dintre participanți:

„A fost cel mai puternic program pe care l-am făcut vreodată.” – Lia M.

„Inițial, am crezut că este o prostie să lucrez pe trăsăturile Soarelui. După ce am făcut exercițiul, am rămas uimit de puterea lui.” – Marc D.

„Nu m-am simțit niciodată una cu totul. Auzisem despre asta, dar nu experimentasem niciodată eu însămi. Acum a fost prima dată când am simțit asta. Am simțit cum mă expandez încât să cuprind toată lumea.” – Maria C.

Ce urmează

Retreat în Vietnam

Plecăm în Vietnam în câteva zile, unde ne vom întâlni cu peste 30 de oameni extraordinari. Retreat-ul este sold out, pentru că organizăm doar unul sau două pe an. Dar dacă vrei să petreci opt zile cu noi, următorul retreat este o ocazie foarte bună să faci asta.

Plănuim unul în Ibiza (doar pentru femei) în luna Mai și unul în Costa Rica anul viitor, în Octombrie sau Noiembrie.

În câteva zile vom fi într-unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ, numit Ha Long Bay. Este un arhipelag cu peste 2.000 de insulițe, iar noi vom avea un vas de croazieră tradițional vietnamez doar pentru noi, cu care vom naviga printre ele și vom lucra pe teme avansate. Vis!

Ne instalăm în noua casă

După Vietnam, ne întoarcem acasă și ne instalăm în noua noastră casă. A trecut ceva timp de când am avut un loc pe care să-l numim „acasă” 😇 Yey!

Proiect surpriză

În decembrie plănuim să începem un proiect secret. Va fi un show pe YouTube, dar nu un podcast. Vrem să facem ceva foarte diferit de tot ce ați văzut până acum. V-am făcut puțin curioși? Sperăm că da! 🙂

Cam atât de la noi. Sperăm că ați găsit ceva inspirație citind despre provocările și reușitele noastre din acest trimestru.

Și, din nou… îți mulțumim că ești o parte importantă din viața noastră și că ne urmărești călătoria.

Monica și Stefan

Ce vei descoperi?

Cum poți opri firul dureros: muncești mult, câștigi puțin și simți că nu valorezi.

Cum funcționează mintea ta în relație cu banii și cum o poți alinia cu ei.

Cum recunoști deciziile luate din frică, vină sau rușine — și cum le poți transforma.

Vino cu un caiet și cu camera pornită.

Ne vedem curând!

Înscrie-te acum

În 2h30 lucrăm practic la cele 5 tipare de femei puternice care, din energie masculină, își blochează banii, relațiile și ritmul.

🔍 Descoperi care e tiparul tău.

⚖️ Înveți cum să delegi fără vină.

💸 Afli cum să crești fără să te epuizezi.

💗 Vezi cum poți intra în energia ta feminină.

📓 Vino cu caietul pregătit.

🎥 Nu există reluare.

Înscrie-te acum

Un algoritm l-a construit pentru tine, cu un singur obiectiv: să stai cât mai mult pe platformă. De aceea ajung primele la tine poveștile care stârnesc emoții puternice.

În Friday Spark-ul de săptămâna aceasta, eu și Ștefan vorbim despre cine alege ce ajunge la tine, de la Biblie la Facebook, și îți dau întrebarea pe care o folosesc eu ca să rămân centrată.

🎧 Ascultă Friday Spark #220 înainte să deschizi din nou feed-ul.

Youtube

Spotify

Apple Podcasts

Dacă ai ratat Friday Spark #219, ascultă-l ca să afli cum să ai succes și după nivelul 3:

În 2h30 lucrăm practic la cele 5 setări mentale care blochează banii și cum să le depășești.

Descoperi ce comenzi invizibile îți dictează realitatea financiară și cum să-ți reglezi mintea pe frecvența prea bine.

📓 Vino cu caietul pregătit.

🎥 Nu există reluare.

Înscrie-te acum

Și totuși, în anumite momente, te surprinzi spunând aceleași cuvinte, folosind același ton sau simțind aceeași neputință.

În acest workshop de 2h30 vei înțelege cum se formează trauma, prin câte feluri devine parte din tine și cum ajunge să influențeze relația cu copilul tău.

Ce vei descoperi:

• De ce unele dintre problemele pe care le vezi la copilul tău nu sunt despre el, ci despre rănile pe care încă le porți în tine.
• Cum îți oglindește copilul fricile, limitele și tiparele emoționale și ce îți arată acestea despre relația ta cu trecutul.
• Cum ajung traumele să îți influențeze reacțiile și alegerile, fără să îți dai seama.
• De ce simpla intenție de a reacționa diferit nu este suficientă și ce înseamnă să răspunzi conștient, nu impulsiv.
• Cum să ieși din ciclul vină → promisiune → repetare și să începi să transformi rădăcina reacțiilor pe care le judeci la tine.

Vino pregătită cu un caiet, două culori și deschiderea de a te privi cu sinceritate.

Nu există reluare.

Înscrie-te acum

Când am auzit prima dată că unii dintre cei mai buni chirurgi din lume au cele mai mari rate de eșec…

…am crezut că este o tâmpenie.

Doar cei mai buni chirurgi ar trebui să aibă cele mai bune rezultate, nu-i așa?

Dar apoi am descoperit ceva fascinant.

Cei mai buni chirurgi preiau adesea cazurile de care nimeni altcineva nu vrea să se atingă.

Tumorile imposibile.

Urgențele disperate.

Pacienții care aproape nu mai au nicio șansă.

Cu alte cuvinte, nu eșuează mai mult pentru că sunt mai puțin pricepuți.

Eșuează mai mult pentru că sunt dispuși să încerce ceea ce alții sunt prea speriați, prea neexperimentați sau incapabili să gestioneze.

Și odată ce am înțeles asta, am început să vedem același tipar peste tot.

Cei mai buni antreprenori lasă adesea în urmă un șir vizibil de eșecuri înainte de succes.

Cei mai buni oameni de știință fac sute de experimente care nu duc nicăieri înainte să descopere ceva extraordinar.

Cei mai buni sportivi ratează lovituri pe care majoritatea oamenilor nici nu ar îndrăzni să le încerce.

Totuși, atunci când privim doar rezultatele fără context, excelența poate părea confundată cu eșecul.

Este un mesaj de reamintire pentru felul în care privim greșelile.

Poate că eșecul nu este întotdeauna dovada incompetenței.

Uneori este dovada curajului.

Uneori este dovada că o persoană se află la limita exterioară a dificultății, incertitudinii și posibilului.

Iar asta ne duce la două gânduri importante pe care am vrut să le împărtășim cu tine astăzi.

Primul…

De multe ori, succesul merită măsurat diferit față de cum ai crezut până acum.

Dacă numeri doar victoriile curate, deciziile sigure și istoricul perfect, s-ar putea să recompensezi prudența în locul măreției.

Al doilea…

Ai voie să faci greșeli.

De fapt, unele greșeli sunt dovada că încerci ceva cu adevărat important.

Dovada că mergi dincolo de confort.

Dovada că îți asumi responsabilitatea pentru provocări pe care majoritatea oamenilor le evită.

Desigur, asta nu înseamnă că neglijența este admirabilă.

Înseamnă că orice act de curaj poartă întotdeauna și posibilitatea eșecului.

Și una dintre tragediile tăcute ale vieții este că atât de mulți oameni nu descoperă niciodată de ce sunt capabili pentru că devin prea speriați să eșueze în mod vizibil.

Așa că, dacă ai câteva cicatrici…

Câteva încercări eșuate…

Câteva decizii care nu au ieșit așa cum sperai…

S-ar putea să fii mai aproape de creștere reală decât crezi.

Pentru că oamenii care trăiesc o viață extraordinară rareori își petrec timpul încercând să protejeze un istoric perfect.

Ei știu că succesul și eșecul sunt două fețe ale aceleiași monede.

Cu drag,

Monica și Stefan

Doar live poți adresa întrebări și lucra direct cu un consultant din echipă. Nu există reluare.

Ce te așteaptă în acest workshop live:

• Vei avea 4 metode pentru a transforma relația cu banii, aplicabile imediat.

• Vei ști care sunt cauzele care generează realitatea ta financiară și cum să le gestionezi.

• Vei ști cum să-ți anticipezi rezultatele financiare raportat la acțiunile tale.

Vino cu un caiet și cu camera pornită.

Ne vedem curând!

Înscrie-te acum

Un bărbat vine la un bătrân rabin și se plânge de situația de acasă.

„Rabbi, nu mă mai înțeleg cu soția mea. Vin acasă obosit de la serviciu și, în loc să mă aștepte cu mâncare, începe să mă certe. Îmi spune că lipsește una, alta, că nu am făcut asta și cealaltă, că copiii nu s-au purtat cum trebuie. Eu mă enervez și ne certăm.”

Bătrânul rabin se uită la el cu blândețe și spune:

„Ai dreptate. Dar gândește-te că și ea lucrează, ca și tine. Stă toată ziua cu copiii. E ca și cum ar avea un serviciu de 24 de ore și este obosită. Ascult-o cu răbdare. Roag-o să îți pună ceva de mâncare între timp și vei vedea că lucrurile se vor liniști.”

A doua zi, soția bărbatului vine la bătrânul rabin și spune:

„Rabbi, soțul meu nu se poartă cum trebuie. Vine nervos de la serviciu, ridică tonul la mine și ne certăm aproape în fiecare zi.”

„Ai dreptate”, spune rabinul. „Dar gândește-te că vine obosit după o zi de muncă. Pune-i ceva de mâncare, lasă-l să-și tragă sufletul, iar apoi spune-i problemele la care te-ai gândit. Vei vedea că lucrurile se vor liniști.”

Ucenicul rabinului, care fusese de față la ambele conversații, era confuz. Nu reușea să înțeleagă. După ce a întors problema pe toate fețele, a venit la rabin și i-a spus:

„Rabbi, ieri a venit bărbatul și i-ai spus că are dreptate. Astăzi a venit femeia și i-ai spus că are dreptate. Nu pot avea amândoi dreptate.”

Rabinul se uită la el cu blândețe și spune: „Și tu ai dreptate.”

…

Motivul pentru care ți-am spus această poveste este că, de prea multe ori, noi oamenii ne încrâncenăm în propria perspectivă. Credem că ea reprezintă întregul adevăr. Și nu mai suntem capabili să găsim soluții.

Uneori, drumul către soluții începe cu a recunoaște că „și alții au dreptate.”

Cu drag,

Monica și Stefan

Nivelul acesta produce rezultate. Produce bani. Produce creștere.

Dar încă este alimentat de trecut: de lucruri pe care ai vrut să le compensezi, de momente în care ai vrut să demonstrezi că poți sau de nevoia de a ieși din limitele în care ai crescut.

De aceea funcționează foarte bine doar până la un anumit punct.

În Friday Spark #219 descoperi de ce 90% dintre antreprenori rămân la nivelul 3, de ce creșterea de aici rămâne liniară și ce se schimbă atunci când începi să construiești din viziune, nu doar din voință.

🎧 Ascultă Friday Spark #219 și află cum să ai succes și după nivelul 3.

Youtube

Spotify

Apple Podcasts

Află mai multe despre cele 7 niveluri și cum funcționează împreună în Scara Conștienței.

Iar dacă ești pregătit să faci saltul la următorul nivel, programează o întâlnire cu unul dintre consultanții noștri.

Două maternități. Același spital. Același oraș.

Și totuși, una părea o condamnare la moarte.

În clinica condusă de medici și studenți la medicină, femeile mureau de febră puerperală în proporții înspăimântătoare. Uneori 1 din 5.

Alături, în clinica moașelor, mult mai puține femei își pierdeau viața.

Dar, la un moment dat, un tânăr medic a refuzat să privească în altă parte. Numele lui era Ignaz Semmelweis.

A început să observe ceea ce alții ignorau.

Medicii treceau direct de la autopsii la nașteri.

Fără spălat pe mâini. Fără pauză. Fără să gândească.

Apoi un coleg a murit după ce s-a tăiat cu bisturiul în timpul unei autopsii.

Aceleași simptome ca ale mamelor.

Acela a fost momentul. O realizare periculoasă:

Moartea se transmitea… prin mâinile lor.

„Trebuie să existe niște organisme foarte mici pe mâinile noastre, pe care nu le putem vedea”, și-a spus.

Apoi a schimbat ceva simplu: spălarea mâinilor cu var clorinat înainte de examinarea pacienților.

Rezultatul?

Imediat. Uluitor prin claritatea lui.

Mortalitatea a scăzut de la 10–20%… la aproape 1–2%.

Multe vieți au fost salvate. Multe mame au supraviețuit.

Dovada era acolo, în secție.

Și totuși, s-a întâmplat ceva ciudat.

Nimeni nu a aplaudat.

Pentru că Semmelweis nu putea explica de ce în termeni științifici. Teoria germenilor nu exista încă.

Pentru colegii lui, afirmația părea absurdă:

„Organisme invizibile de pe mâinile noastre omoară pacienții.”

Au râs de el.

Dar mai grav decât atât era implicația.

Dacă avea dreptate… atunci ei erau cauza.

Medicii, văzuți aproape ca niște zei, s-au confruntat cu o idee insuportabilă: noi îi omorâm pe cei pe care ar trebui să-i salvăm.

Mândria a închis ușa pe care dovezile o deschiseseră.

Iar Semmelweis, furios și de neoprit, a devenit din ce în ce mai vocal.

Și-a condamnat colegii în public, iar ei l-au marginalizat. Dovada, de una singură, nu a fost suficientă atunci când amenința identitatea.

În 1865, colegii l-au internat într-un azil sub pretexte false.

Acolo, a fost bătut, iar o rană s-a infectat.

La 47 de ani, a murit… din același tip de infecție pe care încercase să o prevină.

Câțiva ani mai târziu, prin munca lui Louis Pasteur și a altora, teoria germenilor a fost acceptată.

Iar lumea a înțeles în sfârșit ceea ce el a încercat să spună.

„Doamne… îți amintești de acel coleg pe care l-am crezut nebun și l-am închis într-un azil? Avea dreptate.”

Istoria repetă acest tipar.

Socrate.

Giordano Bruno.

Semmelweis.

Oameni care au văzut ceva clar… înainte ca lumea să aibă înțelepciunea să înțeleagă.

Au susținut acel adevăr.

Și au plătit pentru el.

Astăzi, în societatea modernă, venerăm știința bazată pe dovezi.

Dacă nu este demonstrat, nu este real.

Și totuși, unele viziuni apar înainte de a putea fi demonstrate, așteptând ca lumea să le înțeleagă.

Cum faci diferența între o viziune reală și o fantezie?

Ce anume din viața ta nu iei în considerare pentru că nu este demonstrat?

Sunt două întrebări la care te invităm să te gândești azi și, dacă vrei, să îți răspunzi în scris. Lasă mâna să scrie jumătate de pagină sau o pagină, apoi vezi ce ai răspuns.

Cu drag,

Monica și Stefan